                             NOAPTEA



     Noaptea potolit si vinat arde focul in camin;

     Dintr-un colt pe-o stofa rosa eu in fata lui privesc,

     Pin'ce mintea imi adoarme, pin'ce genele-mi clipesc;

     Luminarea-i stinsa-n casa... somnu-i cald, molatic, lin.



     Atunci tu prin intuneric te apropii surizinda,

     Alba ca zapada iernei, dulce ca o zi de vara;

     Pe genunchi imi asezi, iubito, bratele-ti imi inconjoara

     Gitul... iar tu cu iubire privesti fata mea palinda.



     Cu ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate,

     Tu grumazul mi-l inlantui, pe-al meu piept capul ti-l culci;

     S-apoi ca din vis trezita, cu minute albe, dulci,

     De pe fruntea mea cea trista tu dai vitele-ntr-o parte



     Netezesti incet si lenes fruntea mea cea linistita

     Si gindind ca dorm, sireato, apesi gura ta de foc

     Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe frunte-mi in mijloc

     Si surizi, cum ride visul intr-o inima-ndragita.



     O! dezmiarda, pin'ce fruntea-mi este neteda si lina,

     O! dezmiarda, pin-esti juna ca lumina cea din soare, 

     Pin-esti clara ca o roua, pin-esti dulce ca o floare,

     Pin'nu-i fata mea zbircita, pin'nu-i inima batrina.



                    (1871, 15 iunie)







.

